Alegerea între un arbitru unic și un tribunal arbitral format din trei arbitri este una dintre cele mai importante decizii de redactare a convenției arbitrale ad-hoc.
Numărul arbitrilor influențează costurile, durata procedurii, mecanismul de constituire a tribunalului arbitral, modul de deliberare și percepția de echilibru între părți.
Alegerea trebuie făcută prin raportare la natura litigiilor care pot apărea din contract, nu numai la valoarea estimată a acestora.
Regula legală privind numărul arbitrilor
Părțile pot conveni ca litigiile să fie soluționate de un arbitru unic sau de un tribunal arbitral format din mai mulți arbitri.
Dacă aleg un tribunal colegial, numărul arbitrilor trebuie să fie impar.
În lipsa unei prevederi privind numărul arbitrilor, tribunalul arbitral este format din trei arbitri.
Fiecare parte desemnează câte un arbitru, iar cei doi arbitri desemnați aleg supraarbitrul.
Prin urmare, părțile care doresc soluționarea litigiului de către un arbitru unic trebuie să prevadă expres această opțiune în convenția arbitrală.
Simpla referire la „arbitraj” sau la „tribunal arbitral” nu este suficientă pentru a exclude regula legală a tribunalului format din trei arbitri.
În arbitrajul ad-hoc, numărul arbitrilor trebuie corelat cu modalitatea de numire, cu înlocuirea acestora și cu soluția aplicabilă în cazul lipsei de cooperare a uneia dintre părți.
| Opțiunea | Consecința procedurală | Elementul care trebuie reglementat |
|---|---|---|
| Arbitru unic | Litigiul este soluționat de o singură persoană | Desemnarea directă sau procedura de numire în caz de neînțelegere |
| Tribunal de trei arbitri | Fiecare parte desemnează câte un arbitru, iar supraarbitrul este ales de cei doi arbitri | Desemnarea arbitrilor, alegerea supraarbitrului și soluția pentru blocaj |
| Alt număr impar de arbitri | Este posibil dacă părțile îl prevăd expres | Procedura de desemnare a tuturor arbitrilor și a președintelui tribunalului |
Arbitrul unic
Arbitrul unic este, de regulă, soluția potrivită pentru litigii în care problemele de fapt și de drept sunt delimitate, probele sunt predominant înscrisuri, iar părțile urmăresc o procedură proporțională și rapidă.
Arbitrul unic elimină necesitatea desemnării unui supraarbitru și reduce numărul etapelor de constituire a tribunalului arbitral.
De asemenea, deliberarea este individuală, iar calendarul procedurii poate fi stabilit mai ușor.
Arbitrul unic nu oferă însă o garanție automată de costuri reduse sau de soluționare rapidă.
Durata procedurii poate crește dacă litigiul presupune expertize, numeroase înscrisuri, audieri succesive sau incidente procedurale.
În cazul arbitrului unic, convenția trebuie să prevadă cu claritate dacă persoana este desemnată direct prin contract sau dacă va fi aleasă ulterior de părți.
Dacă alegerea este lăsată pentru momentul apariției litigiului, trebuie stabilit și mecanismul aplicabil în lipsa acordului.
| Orice litigiu decurgând din sau în legătură cu prezentul contract, inclusiv orice litigiu privind încheierea, interpretarea, executarea, neexecutarea, încetarea sau validitatea acestuia, va fi soluționat definitiv prin arbitraj ad-hoc de un arbitru unic. |
Dacă părțile doresc să desemneze arbitrul încă de la încheierea contractului, persoana trebuie indicată nominal. Este recomandabil să fie indicat și un supleant, pentru situația în care arbitrul nu acceptă însărcinarea sau nu își mai poate îndeplini misiunea.
Tribunalul de trei arbitri
Tribunalul format din trei arbitri poate fi preferabil în litigii cu miză economică ridicată, cu probleme juridice controversate sau cu un grad important de complexitate tehnică și probatorie.
Structura colegială permite examinarea cauzei de către trei persoane și adoptarea hotărârii cu majoritate de voturi.
Fiecare parte desemnează un arbitru, iar cei doi arbitri aleg supraarbitrul, cu respectarea cerințelor de independență și imparțialitate.
Desemnarea paritară nu înseamnă că fiecare parte are dreptul la un arbitru favorabil.
Arbitrul desemnat de o parte nu este reprezentantul acesteia și nu poate primi instrucțiuni cu privire la soluționarea litigiului.
Tribunalul de trei arbitri presupune însă o procedură de constituire mai complexă.
Blocajul poate apărea dacă una dintre părți nu își desemnează arbitrul sau dacă cei doi arbitri desemnați nu ajung la un acord asupra supraarbitrului.
| Tribunalul arbitral va fi format din trei arbitri. Fiecare parte va desemna câte un arbitru și câte un supleant. Cei doi arbitri desemnați vor alege supraarbitrul și supleantul acestuia în termen de 10 zile de la data ultimei acceptări a însărcinării. În cazul în care o parte nu își desemnează arbitrul sau în cazul în care cei doi arbitri nu ajung la un acord asupra supraarbitrului, partea interesată va putea sesiza tribunalul competent de la locul arbitrajului pentru realizarea numirii. |
Valoarea litigiului
Valoarea litigiului este un criteriu relevant pentru analiza proporționalității.
În cazul unor pretenții reduse, costurile aferente unui tribunal de trei arbitri pot fi disproporționate față de miza economică a cauzei.
Pentru litigii cu valoare ridicată, costul suplimentar al unui tribunal colegial poate fi justificat de importanța economică a hotărârii și de necesitatea unei deliberări colective.
Valoarea litigiului nu este însă un criteriu suficient.
Un litigiu de valoare redusă poate implica probleme tehnice complexe, iar un litigiu de valoare ridicată poate avea o structură juridică simplă și un probatoriu limitat.
Dacă părțile utilizează un prag valoric, convenția trebuie să explice modul de calcul al acestuia.
Trebuie stabilit dacă se ia în considerare valoarea pretențiilor principale, valoarea tuturor pretențiilor, cererea reconvențională sau valoarea cumulată a pretențiilor formulate de toate părțile.
| Litigiile a căror valoare nu depășește suma de [valoare] lei vor fi soluționate de un arbitru unic. Litigiile a căror valoare depășește acest prag vor fi soluționate de un tribunal arbitral format din trei arbitri. Pentru stabilirea pragului se va avea în vedere valoarea pretențiilor formulate prin cererea de arbitrare, fără includerea dobânzilor, penalităților și cheltuielilor de judecată, dacă părțile nu convin altfel. |
O asemenea clauză trebuie completată cu o soluție pentru situația în care valoarea litigiului este contestată sau nu poate fi stabilită la momentul declanșării arbitrajului.
Complexitatea tehnică și probatorie
Complexitatea tehnică poate justifica alegerea unui tribunal de trei arbitri, în special în litigii privind construcții, inginerie, energie, infrastructură, tehnologie, producție, transporturi sau alte domenii în care expertiza are un rol important.
Numărul arbitrilor nu înlocuiește însă expertiza tehnică. Trei arbitri nu dobândesc automat cunoștințe de specialitate doar prin faptul că formează un tribunal colegial.
Dacă soluția depinde de aspecte tehnice, convenția trebuie să permită administrarea unei expertize și să prevadă reguli privind desemnarea, obiectivele și audierea expertului.
În anumite situații, un arbitru unic cu experiență relevantă poate fi mai eficient decât un tribunal de trei arbitri fără specializare în domeniul litigiului. Criteriul important este aptitudinea reală de a administra și soluționa cauza, nu doar numărul arbitrilor.
Costurile și durata procedurii
Arbitrul unic presupune, în principiu, un singur onorariu arbitral.
Tribunalul de trei arbitri implică onorariile celor trei membri și poate genera cheltuieli suplimentare pentru coordonarea ședințelor, deliberări și acte procedurale.
Diferența de cost trebuie analizată împreună cu valoarea litigiului și cu riscurile cauzei.
Într-un litigiu cu o miză economică importantă, costul suplimentar al tribunalului colegial poate fi justificat de necesitatea unei examinări colective.
Arbitrul unic poate contribui la reducerea duratei procedurii, deoarece calendarul se coordonează cu o singură persoană.
Tribunalul de trei arbitri poate necesita mai mult timp pentru stabilirea termenelor, administrarea probelor și deliberare.
Viteza nu trebuie însă confundată cu simpla reducere a numărului de arbitri.
Durata procedurii este influențată și de volumul înscrisurilor, numărul martorilor, necesitatea unei expertize, conduita părților și complexitatea incidentelor procedurale.
Echilibrul procedural
Tribunalul de trei arbitri este uneori preferat deoarece oferă părților un mecanism vizibil de echilibru: fiecare parte desemnează câte un arbitru, iar supraarbitrul este ales de cei doi arbitri.
Acest mecanism nu trebuie înțeles ca un drept al părților de a desemna persoane care să le susțină poziția.
Toți arbitrii trebuie să fie independenți și imparțiali, indiferent de persoana care i-a desemnat.
Arbitrul unic poate oferi, la rândul său, garanții suficiente de echilibru dacă este desemnat direct prin acordul părților sau potrivit unui mecanism neutru și dacă sunt prevăzute obligații de transparență, declarații de independență și imparțialitate și un mecanism efectiv de recuzare.
Percepția de echilibru trebuie susținută prin reguli clare privind desemnarea, comunicarea cu părțile, conflictele de interese, înlocuirea arbitrului și adoptarea hotărârii.
Prevenirea blocajului
Clauza arbitrală trebuie să prevadă ce se întâmplă dacă una dintre părți nu răspunde, refuză să participe la desemnare sau contestă persoana propusă.
În cazul arbitrului unic, părțile pot desemna direct persoana prin convenție sau pot stabili un termen pentru acordul ulterior, urmat de numirea de către tribunalul competent dacă acordul nu se realizează.
În cazul tribunalului de trei arbitri, trebuie prevăzută procedura pentru desemnarea arbitrului părții pasive și pentru alegerea supraarbitrului în situația în care coarbitrii nu ajung la un acord.
| Refuzul, tăcerea sau neparticiparea unei părți la procedura de desemnare nu împiedică formarea tribunalului arbitral potrivit prezentei convenții. În cazul lipsei acordului asupra arbitrului unic sau al neîndeplinirii desemnării de către una dintre părți, partea interesată va putea solicita tribunalului competent de la locul arbitrajului să procedeze la numirea persoanei necesare constituirii tribunalului arbitral. |
Clauza nu trebuie să permită unei singure părți să își numească unilateral arbitrul celeilalte părți sau să îi confere un avantaj decisiv în constituirea tribunalului arbitral. Egalitatea părților trebuie păstrată atât în cazul arbitrului unic, cât și în cazul tribunalului colegial.
Elemente care trebuie incluse în clauză
O convenție arbitrală eficientă trebuie să indice numărul arbitrilor și să stabilească procedura de desemnare.
Pentru arbitrul unic, trebuie prevăzut dacă desemnarea este directă sau se realizează ulterior prin acordul părților.
Pentru tribunalul de trei arbitri, trebuie stabilite desemnarea arbitrului de către fiecare parte, alegerea supraarbitrului și soluția aplicabilă în cazul lipsei de acord.
În ambele cazuri, este util să fie indicate locul arbitrajului, limba procedurii, regulile procedurale aplicabile, condițiile de calificare, obligația de independență și imparțialitate, procedura de recuzare și mecanismul de înlocuire.
Concluzie
Arbitrul unic este, de regulă, adecvat pentru litigii cu valoare și complexitate moderate, în care părțile urmăresc o procedură eficientă și proporțională.
Tribunalul de trei arbitri poate fi preferabil în litigii cu miză economică ridicată, probleme tehnice sau juridice complexe și necesitatea unei deliberări colegiale.
Valoarea litigiului trebuie analizată împreună cu complexitatea tehnică, volumul probelor, costurile, durata estimată și nivelul de echilibru procedural urmărit de părți.
Indiferent de opțiune, clauza trebuie să prevină blocajul.
Alegerea arbitrului unic sau a tribunalului de trei arbitri nu este suficientă dacă nu sunt reglementate și desemnarea, acceptarea, înlocuirea și soluția pentru refuzul sau pasivitatea unei părți.