Într-un litigiu comercial, alegerea arbitrajului nu permite ignorarea unei proceduri judiciare desfășurate în paralel sau a unei hotărâri pronunțate anterior de instanța statală.
Tribunalul arbitral trebuie să verifice dacă litigiul este deja judecat, dacă se află încă pe rol sau dacă hotărârea pronunțată poate fi modificată într-o cale de atac.
În limbajul curent se utilizează expresia „puterea lucrului judecat”.
Codul de procedură civilă utilizează însă, în principal, noțiunea de „autoritate de lucru judecat”.
Aceasta se referă la efectul juridic al hotărârii cu privire la chestiunea tranșată și trebuie distinsă de caracterul definitiv al hotărârii.
O hotărâre poate avea autoritate de lucru judecat chiar înainte de a deveni definitivă.
În acest caz, autoritatea este provizorie și poate fi înlăturată sau modificată prin soluția pronunțată în apel ori în recurs.
Autoritatea de lucru judecat și caracterul definitiv
Potrivit art. 430 Cod procedură civilă, hotărârea care soluționează în tot sau în parte fondul procesului ori statuează asupra unei excepții procesuale sau asupra unui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată.
Autoritatea privește dispozitivul și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv considerentele prin care a fost soluționată o chestiune litigioasă. Prin urmare, tribunalul arbitral nu trebuie să analizeze numai dispozitivul unei hotărâri, ci și raționamentul necesar pentru susținerea soluției.
În același timp, autoritatea de lucru judecat poate fi provizorie atunci când hotărârea este supusă apelului sau recursului.
Caracterul provizoriu nu înseamnă că hotărârea poate fi ignorată până la soluționarea căii de atac.
Ea produce efecte procesuale până când este înlocuită printr-o altă hotărâre.
Caracterul definitiv este reglementat distinct de art. 634 Cod procedură civilă.
O hotărâre devine definitivă, între alte ipoteze, atunci când nu este supusă apelului sau recursului, când termenul pentru exercitarea acestor căi de atac a expirat fără ca ele să fi fost exercitate sau când a fost pronunțată în recurs.
| Noțiune | Moment relevant | Efect pentru arbitraj |
|---|---|---|
| Autoritate de lucru judecat | De la pronunțarea hotărârii care tranșează o chestiune | Tribunalul arbitral nu poate ignora chestiunea deja soluționată |
| Autoritate provizorie | Când hotărârea este supusă apelului sau recursului | Există un impediment pentru o soluție arbitrală contradictorie, dar soluția statală se poate modifica |
| Hotărâre definitivă | La expirarea termenului de apel sau recurs, la pronunțare ori în celelalte cazuri prevăzute de lege | Tribunalul arbitral nu poate rejudeca aceeași cauză |
| Hotărâre în curs de motivare | După pronunțare, înaintea redactării sau comunicării considerentelor | Autoritatea există, chiar dacă întinderea exactă trebuie verificată prin dispozitiv și considerente |
Identitatea de părți, obiect și cauză
Art. 431 Cod procedură civilă interzice chemarea aceleiași persoane în judecată de două ori, în aceeași calitate, pentru aceeași cauză și cu același obiect.
Aceste trei elemente trebuie analizate și atunci când una dintre proceduri se desfășoară în fața tribunalului arbitral.
Identitatea de părți nu presupune întotdeauna identitate fizică absolută.
Trebuie verificată calitatea procesuală în care fiecare persoană participă.
O societate care a fost parte într-un litigiu nu se află automat în aceeași situație procesuală cu asociatul, garantul, cesionarul sau o altă societate din grup.
Identitatea de obiect privește prestația sau protecția juridică solicitată.
Nu există identitate numai pentru că cele două proceduri se referă la același contract.
O cerere de plată pentru facturi aferente unei anumite perioade poate fi diferită de o cerere privind penalități sau prejudicii rezultate dintr-o neexecutare ulterioară.
Identitatea de cauză privește fundamentul juridic și factual al pretenției.
Aceeași sumă solicitată în baza aceleiași neexecutări contractuale nu poate fi cerută succesiv în fața instanței și a tribunalului arbitral, chiar dacă reclamantul încearcă să formuleze diferit argumentele.
Dacă nu există tripla identitate, autoritatea de lucru judecat poate avea totuși relevanță.
Art. 431 alin. (2) permite invocarea lucrului anterior judecat într-un alt litigiu, atunci când acesta are legătură cu soluționarea cauzei ulterioare.
Procesul statal este în curs de judecare pe fond
Înainte de pronunțarea unei hotărâri, procesul aflat în primă instanță nu are, în principiu, autoritate de lucru judecat asupra fondului.
Există însă problema litispendenței atunci când aceeași cauză este introdusă simultan înaintea mai multor organe competente.
Art. 138 Cod procedură civilă reglementează litispendența prin raportare la aceeași cauză, același obiect și aceleași părți.
În cazul proceselor aflate în fața instanțelor statale, dosarul sesizat ulterior este trimis primei instanțe învestite, iar atunci când una dintre proceduri se află în recurs, instanța de fond suspendă judecata până la soluționarea recursului.
În arbitraj, problema trebuie analizată prin coroborarea regulilor privind litispendența cu regulile privind competența tribunalului arbitral.
Înalta Curte a examinat o situație în care pretenții similare fuseseră deduse atât arbitrajului, cât și instanței statale, subliniind importanța calificării corecte a cererii și a efectului procedural al existenței celor două dosare.
Dacă procesul statal și arbitrajul au același obiect, aceeași cauză și aceleași părți, tribunalul arbitral nu trebuie să continue automat procedura doar pentru că arbitrajul se întemeiază pe o convenție arbitrală.
El trebuie să verifice dacă instanța statală a fost sesizată anterior, dacă partea a invocat convenția arbitrală în timp util și dacă instanța și-a păstrat sau nu competența.
Potrivit art. 554 Cod procedură civilă, instanța sesizată cu o cauză pentru care există o convenție arbitrală se declară necompetentă dacă partea invocă această convenție, cu excepțiile prevăzute de lege.
În arbitrajul ad-hoc, efectul este respingerea cererii ca nefiind de competența instanței judecătorești.
Instanța poate păstra cauza, între altele, dacă pârâtul și-a formulat apărările în fond fără rezervă întemeiată pe convenția arbitrală, dacă convenția este nulă sau inoperantă ori dacă tribunalul arbitral nu poate fi constituit din cauze imputabile pârâtului în arbitraj.
Prin urmare, existența clauzei arbitrale nu rezolvă singură conflictul.
Tribunalul arbitral trebuie să verifice și conduita procesuală a părților, momentul invocării convenției și stadiul concret al dosarului statal.
Procesul statal se află în apel
Dacă instanța de fond a pronunțat deja o hotărâre, dar aceasta este atacată cu apel sau se află încă în termenul de apel, există autoritate de lucru judecat provizorie. Tribunalul arbitral nu poate trata cauza ca și cum nu ar fi fost niciodată judecată.
Hotărârea de primă instanță poate fi modificată sau desființată în apel, însă până la acel moment ea produce efecte cu privire la chestiunea tranșată.
Un arbitraj ulterior nu poate funcționa ca un apel paralel și nu poate substitui calea de atac prevăzută de lege.
Tribunalul arbitral trebuie să identifice dacă cererea arbitrală urmărește soluționarea aceleiași pretenții sau a unei pretenții distincte.
Dacă este vorba despre aceeași cauză, pronunțarea unei hotărâri arbitrale contradictorii creează un conflict direct între două acte jurisdicționale.
Dacă hotărârea statală a soluționat numai un capăt de cerere, tribunalul arbitral nu poate rejudeca acel capăt, dar poate analiza o pretenție distinctă care nu a fost tranșată, dacă aceasta intră în convenția arbitrală și nu este acoperită de procesul aflat în apel.
O hotărâre pronunțată asupra unei excepții are autoritate cu privire la excepția soluționată.
Dacă instanța a respins cererea pentru lipsa calității procesuale sau pentru prescripție, tribunalul arbitral trebuie să verifice efectul exact al hotărârii, fără să presupună că întregul raport contractual a fost tranșat.
Procesul statal se află în recurs
În cazul în care dosarul se află în recurs, hotărârea atacată își păstrează autoritatea de lucru judecat provizorie, potrivit art. 430 alin. (4) Cod procedură civilă.
Faptul că recursul vizează, în principal, motive de nelegalitate nu permite tribunalului arbitral să soluționeze aceeași pretenție.
Tribunalul arbitral nu poate anticipa soluția Înaltei Curți și nu poate pronunța o hotărâre care să înlocuiască efectele recursului.
Dacă litigiul arbitral privește aceeași cauză, procedura nu trebuie să fie utilizată pentru a obține o soluție alternativă asupra unei hotărâri supuse controlului judiciar.
Dacă recursul privește numai o parte a hotărârii, verificarea trebuie făcută prin raportare la partea atacată și la legătura dintre dispozitive.
O parte necontestată poate avea un regim diferit de partea supusă recursului, însă concluzia nu poate fi formulată fără examinarea hotărârii și a obiectului recursului.
Excepția autorității de lucru judecat poate fi invocată în orice stare a procesului, inclusiv în fața instanței de recurs, potrivit art. 432 Cod procedură civilă.
În arbitraj, invocarea trebuie făcută în cadrul procedurii arbitrale, în termenul și forma prevăzute de regulile aplicabile.
Hotărârea statală a devenit definitivă
După rămânerea definitivă a hotărârii, tribunalul arbitral nu mai poate rejudeca aceeași cauză între aceleași părți.
Convenția arbitrală nu reprezintă o autorizare generală de a redeschide un litigiu deja soluționat.
Arbitrul unic trebuie să verifice dacă pretenția arbitrală a fost deja soluționată printr-o hotărâre definitivă.
Dacă există tripla identitate, cererea nu poate fi admisă în arbitraj.
Dacă tribunalul arbitral ar pronunța totuși o soluție asupra aceleiași cauze, hotărârea sa ar fi expusă unei acțiuni în anulare, în funcție de natura încălcării și de motivul de anulare incident.
Autoritatea hotărârii definitive nu acoperă însă orice litigiu ulterior dintre aceleași părți.
Un nou litigiu poate fi arbitrat dacă are un obiect distinct, o cauză diferită sau privește fapte și obligații născute ulterior hotărârii.
Pot fi supuse arbitrajului, în principiu, pretenții privind executarea ulterioară a contractului, perioade contractuale diferite sau încălcări produse după momentul până la care instanța s-a pronunțat.
Tribunalul trebuie să se asigure că noua cerere nu urmărește, în realitate, obținerea unei soluții contrare hotărârii definitive.
Hotărârea este pronunțată, dar se află în curs de motivare
Lipsa motivării redactate nu înseamnă lipsa autorității de lucru judecat.
Potrivit art. 430 Cod procedură civilă, autoritatea se naște de la pronunțare, cu privire la chestiunea tranșată.
În această situație, tribunalul arbitral trebuie să solicite și să verifice cel puțin soluția pronunțată, dispozitivul sau minuta disponibilă, obiectul procesului și părțile.
După comunicarea hotărârii motivate, trebuie verificată și întinderea considerentelor decisive.
Problema practică este că, înaintea redactării, tribunalul arbitral poate cunoaște soluția, dar nu întotdeauna poate cunoaște traseul logic complet și limitele exacte ale chestiunilor tranșate.
Această dificultate nu permite continuarea arbitrajului ca și cum nu ar exista o hotărâre. Ea poate justifica solicitarea de lămuriri, amânarea dezbaterilor sau luarea unei măsuri procedurale potrivit regulilor arbitrajului.
O hotărâre pronunțată asupra unui incident produce autoritate numai cu privire la acel incident.
Dacă instanța a soluționat o excepție și a lăsat fondul nesoluționat, tribunalul arbitral trebuie să identifice exact ceea ce a fost decis și ceea ce a rămas în afara hotărârii.
Hotărârea are încă termen de apel
Faptul că termenul de apel nu a expirat nu înseamnă că hotărârea nu produce niciun efect.
Hotărârea are autoritate de lucru judecat provizorie și poate fi pusă în discuție în procedura arbitrală atunci când există o suprapunere de obiect, cauză și părți.
În același timp, hotărârea nu este încă definitivă în sensul art. 634 Cod procedură civilă.
Tribunalul arbitral trebuie să solicite părților să precizeze dacă apelul a fost exercitat, data comunicării hotărârii și data la care expiră termenul de apel.
Executarea sau neexecutarea hotărârii nu dovedește, prin ea însăși, rămânerea definitivă.
Pentru determinarea stadiului procesual sunt relevante comunicarea, calea de atac declarată, termenul legal și actele dosarului.
Cum verifică arbitrul stadiul procesului statal
Verificarea nu trebuie să se bazeze numai pe declarația informală a unei părți.
Tribunalul arbitral trebuie să solicite identificarea completă a dosarului statal, instanța, numărul dosarului, obiectul, calitatea procesuală a părților, ultima soluție și calea de atac exercitată.
Este utilă solicitarea copiei cererii introductive, a întâmpinării, a hotărârii pronunțate, a dovezii comunicării și a actului prin care a fost exercitat apelul sau recursul.
Atunci când este necesar, stadiul poate fi verificat printr-un certificat emis de instanță sau prin informațiile oficiale disponibile în dosarul electronic ori în evidențele instanței.
| Element de verificat | Întrebarea tribunalului arbitral |
|---|---|
| Identitatea părților | Sunt aceleași persoane și au aceeași calitate procesuală? |
| Obiectul | Se solicită aceeași prestație sau există o pretenție distinctă? |
| Cauza | Pretenția se întemeiază pe aceeași neexecutare și pe aceleași fapte? |
| Stadiul dosarului | Cauza este pe fond, în apel, în recurs sau soluționată definitiv? |
| Momentul pronunțării | A fost pronunțată o hotărâre sau cauza este încă în dezbatere? |
| Motivarea | Hotărârea este redactată și permite identificarea chestiunilor tranșate? |
| Calea de atac | A fost declarat apelul sau recursul și ce parte a hotărârii este atacată? |
| Comunicarea | De la ce dată curg termenele pentru calea de atac? |
Tribunalul arbitral trebuie să consemneze în încheierea de ședință verificările efectuate și poziția părților.
Dacă există o contestare reală privind stadiul dosarului statal, continuarea arbitrajului fără clarificarea acestei chestiuni poate genera o hotărâre incompatibilă cu o soluție judecătorească.
Ce poate arbitra tribunalul
Tribunalul arbitral poate soluționa pretenții care intră în obiectul convenției arbitrale și care nu au fost deja tranșate printr-o hotărâre judecătorească având aceeași tripla identitate.
Poate arbitra un litigiu distinct privind o perioadă ulterioară, o obligație născută după hotărârea instanței, o neexecutare nouă sau un capăt de cerere care nu a făcut obiectul procesului statal, cu condiția ca acesta să fie acoperit de convenția arbitrală.
Poate analiza și efectele unei hotărâri statale ca chestiune prealabilă sau ca element relevant pentru soluționarea unui litigiu distinct, dacă acest lucru este necesar și dacă nu conduce la rejudecarea cauzei anterioare.
În cazul unei hotărâri parțiale, tribunalul arbitral poate continua numai asupra aspectelor rămase nesoluționate, după verificarea obiectului exact al hotărârii și al căii de atac.
Ce nu poate arbitra tribunalul
Tribunalul arbitral nu poate soluționa din nou aceeași cerere care a fost deja judecată de instanța statală.
Nu poate modifica dispozitivul unei hotărâri judecătorești, nu poate înlătura efectele unei hotărâri definitive și nu poate funcționa ca o instanță de apel sau de recurs.
Nu poate ignora o hotărâre pronunțată numai pentru că motivarea nu a fost încă redactată și nu poate considera că termenul de apel în curs elimină orice efect al hotărârii.
Nu poate arbitra o pretenție care, deși este formulată sub o altă denumire, reproduce în realitate litigiul soluționat de instanță.
Schimbarea temeiului juridic invocat sau reformularea cuantumului nu elimină autoritatea de lucru judecat atunci când obiectul și cauza rămân aceleași.
Efectele unei hotărâri arbitrale pronunțate ulterior
Ordinea cronologică a procedurilor nu oferă, singură, un răspuns.
O hotărâre arbitrală pronunțată după o hotărâre statală trebuie verificată prin raportare la autoritatea de lucru judecat, la efectul provizoriu sau definitiv al hotărârii și la întinderea convenției arbitrale.
Dacă hotărârea arbitrală rejudecă aceeași cauză, ea poate fi atacată prin acțiune în anulare în limitele motivelor prevăzute de art. 608 Cod procedură civilă.
Încălcarea autorității de lucru judecat poate fi relevantă, în funcție de situația concretă, prin prisma încălcării ordinii publice, a limitelor investirii sau a altui motiv legal aplicabil.
Dacă hotărârea arbitrală privește o pretenție distinctă și nu contrazice soluția statală, simplul fapt că între aceleași părți a existat un proces anterior nu conduce automat la anularea hotărârii arbitrale.
Concluzie
Tribunalul arbitral trebuie să distingă între patru situații principale.
Cât timp procesul statal este în curs de judecare pe fond, problema centrală este litispendența și competența.
Dacă instanța a pronunțat deja o hotărâre aflată în apel sau în recurs, există autoritate de lucru judecat provizorie.
Dacă hotărârea a devenit definitivă, aceeași cauză nu mai poate fi rejudecată în arbitraj.
O hotărâre aflată în curs de motivare are autoritate de lucru judecat de la pronunțare.
Lipsa considerentelor redactate poate crea o dificultate de identificare a întinderii efectului, dar nu permite tribunalului arbitral să ignore soluția pronunțată.
Înainte de a continua arbitrajul, arbitrul unic trebuie să verifice numărul și obiectul dosarului statal, identitatea părților, stadiul procesual, existența unei hotărâri, comunicarea acesteia și exercitarea unei căi de atac.
Verificarea trebuie consemnată în dosarul arbitral.
Poate fi arbitrat ceea ce nu a fost soluționat și intră în convenția arbitrală.
Nu poate fi arbitrată din nou aceeași pretenție și nu poate fi folosit arbitrajul pentru a obține, pe o cale paralelă, modificarea unei hotărâri judecătorești.