REGULAMENT PRIVIND PROCEDURA SIMPLIFICATĂ DE ARBITRAJ AD HOC CU ARBITRU UNIC

Regulament propus de Liviu-Cornel POPA

Cod de identificare: LCP-APS-ADHOC-01

Ediția: 1, Rev. 0

Data publicării: 07.08.2026

Data intrării în vigoare: 07.08.2026

Autor și arbitru unic propus:

Liviu-Cornel POPA, persoană fizică,

cu domiciliul profesional în Sighișoara, str. Mihai Viteazu, nr. 3C, 

având adresa de corespondență în Mamaia-Sat, str. C1, nr. 58B-C5 și

adresa de e-mail procedura.simplificata@arbitraj-adhoc.ro 

CUPRINS

REGULAMENT PRIVIND PROCEDURA SIMPLIFICATĂ DE ARBITRAJ AD HOC CU ARBITRU UNIC

Art. 1. Obiectul regulamentului

1.1. Prezentul regulament stabilește cadrul procedural aplicabil procedurii simplificate de arbitraj ad-hoc desfășurate cu un arbitru unic.

1.2. Regulamentul se aplică în temeiul convenției arbitrale încheiate de părțile litigante și completează dispozițiile acesteia în ceea ce privește constituirea tribunalului arbitral, desfășurarea procedurii, termenele, taxarea și consecințele imposibilității sau întreruperii procedurii.

1.3. Prezentul regulament nu constituie, prin el însuși, convenție arbitrală și nu înlocuiește clauza compromisorie sau compromisul încheiat de părți.

1.4. Procedura reglementată prin prezentul regulament are caracter ad-hoc și nu este administrată de o instituție permanentă de arbitraj.

1.5. Tribunalul arbitral este format dintr-un singur arbitru, desemnat potrivit convenției arbitrale sau prin acordul ulterior al părților.

1.6. Prezentul regulament se aplică numai în măsura în care părțile au convenit în scris aplicarea sa, fie prin includerea sa în convenția arbitrală, fie prin trimitere expresă la acesta.

Art. 2. Domeniul de aplicare

2.1. Procedura simplificată se aplică litigiilor evaluabile în bani, cu o valoare de până la 50.000 lei inclusiv, dacă acestea sunt susceptibile de soluționare prin arbitraj.

2.2. Procedura simplificată se desfășoară cu respectarea egalității părților, a contradictorialității, a dreptului la apărare și a dreptului fiecărei părți de a propune și administra probe relevante.

2.3. Procedura simplificată este destinată litigiilor care pot fi soluționate, în principal, pe baza înscrisurilor și care nu presupun administrarea unor probe incompatibile cu caracterul rapid al procedurii.

2.4. Procedura simplificată nu se aplică litigiilor care, prin natura sau complexitatea lor, necesită în mod necesar administrarea unei expertize complexe, audierea unui număr semnificativ de martori, participarea unor terți sau desfășurarea mai multor termene de dezbatere.

2.5. Arbitrul unic este persoană fizică și desfășoară activitatea de arbitraj în nume propriu.

Art. 3. Sediul și limba arbitrajului

3.1. Sediul arbitrajului este cel indicat în convenția arbitrală.

3.2. În lipsa unei mențiuni în convenția arbitrală, sediul arbitrajului se stabilește de arbitrul unic prin prima încheiere procedurală, cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile.

3.3. Limba procedurii este limba română, dacă părțile nu convin altfel.

3.4. Actele redactate într-o altă limbă pot fi depuse împreună cu o traducere în limba română, la solicitarea arbitrului unic sau a celeilalte părți.

Art. 4. Definiții

4.1. Prin „procedură simplificată” se înțelege procedura arbitrală ad-hoc cu arbitru unic, desfășurată potrivit prezentului regulament.

4.2. Prin „procedură normală” se înțelege procedura arbitrală care se desfășoară potrivit regulilor convenite de părți sau, în lipsa unei asemenea convenții, potrivit dispozițiilor aplicabile din Codul de procedură civilă.

4.3. Prin „cerere” se înțelege cererea de arbitrare formulată în cadrul procedurii simplificate.

4.4. Prin „taxă arbitrală” se înțelege suma brută datorată pentru sesizarea, verificarea, activarea și desfășurarea procedurii simplificate, precum și pentru disponibilitatea arbitrului unic în vederea soluționării litigiului.

4.5. Prin „UA” se înțelege unitatea arbitrală utilizată pentru calcularea taxei arbitrale.

4.6. Valoarea unei unități arbitrale este de 1.100 lei.

4.7. Prin „zi lucrătoare” se înțelege orice zi de luni până vineri, cu excepția zilelor declarate sărbători legale în care nu se lucrează în România.

4.8. Ziua comunicării unui act procedural nu intră în calculul termenului. Termenul începe să curgă în prima zi lucrătoare următoare comunicării valabile.

4.9. Dacă ultima zi a termenului este o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare următoare.

Art. 5. Condițiile de acceptare a procedurii simplificate

5.1. Procedura simplificată poate fi acceptată numai dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a) există o convenție arbitrală scrisă, sub forma unei clauze compromisorii sau a unui compromis;

b) litigiul este susceptibil de soluționare prin arbitraj;

c) obiectul principal al litigiului este evaluabil în bani;

d) valoarea litigiului este de cel mult 50.000 lei;

e) părțile au convenit soluționarea litigiului de către un arbitru unic;

f) arbitrul unic acceptă însărcinarea;

g) arbitrul unic nu se află într-o situație de incompatibilitate, conflict de interese sau alt impediment legal;

h) cererea este însoțită de dovada achitării integrale a taxei arbitrale;

i) litigiul poate fi soluționat într-un interval compatibil cu procedura simplificată.

5.2. Pentru determinarea valorii litigiului se iau în calcul pretenția principală, dobânzile solicitate până la data sesizării, penalitățile, despăgubirile și orice alte accesorii cuantificate în bani.

5.3. Dacă valoarea litigiului nu poate fi determinată la data sesizării, procedura simplificată nu poate fi acceptată până la determinarea acesteia.

5.4. Dacă valoarea litigiului depășește 50.000 lei, procedura simplificată nu este admisibilă.

5.5. În cazul formulării unei cereri reconvenționale, valoarea totală a pretențiilor supuse soluționării se va avea în vedere pentru verificarea pragului de 50.000 lei.

5.6. Acceptarea procedurii simplificate se constată printr-o încheiere procedurală a arbitrului unic.

Art. 6. Autorul Regulamentului și arbitrul unic propus

6.1. Prezentul Regulament este elaborat, propus și publicat de Liviu-Cornel POPA, persoană fizică, identificată în partea introductivă a Regulamentului prin nume complet, domiciliu sau adresă de corespondență, adresă de e-mail și codul de identificare al Regulamentului.

6.2. Autorul Regulamentului este, totodată, arbitrul unic propus pentru procedurile arbitrale în care părțile acceptă prezentul Regulament și îl desemnează expres ca arbitru unic prin Convenția arbitrală.

6.3. Autorul Regulamentului nu dobândește calitatea de arbitru într-un litigiu numai prin publicarea sau acceptarea Regulamentului.

6.4. Calitatea de arbitru unic într-un litigiu concret se dobândește numai dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a) părțile au încheiat în scris o Convenție arbitrală valabilă;

b) Convenția arbitrală identifică prezentul Regulament prin titlu, cod de identificare, versiune și dată;

c) părțile l-au desemnat expres pe autorul Regulamentului ca arbitru unic;

d) arbitrul unic a acceptat însărcinarea în scris;

e) sunt îndeplinite celelalte condiții prevăzute de lege și de prezentul Regulament.

6.5. Acceptarea Regulamentului de către părți nu echivalează, prin ea însăși, cu acceptarea însărcinării de către arbitrul unic și nu obligă autorul Regulamentului să accepte soluționarea unui litigiu concret.

6.6. Acceptarea sau refuzul însărcinării se comunică părților în termenul prevăzut de prezentul Regulament, după primirea cererii de arbitrare și a dovezii achitării taxei arbitrale.

6.7. În cazul acceptării însărcinării, tribunalul arbitral se consideră constituit la data expedierii comunicării scrise prin care arbitrul unic acceptă însărcinarea.

6.8. În cazul refuzului însărcinării, al imposibilității exercitării funcției sau al înlocuirii arbitrului unic, se aplică mecanismul de înlocuire prevăzut în Convenția arbitrală.

Art. 7. Comunicarea actelor procedurale

7.1. Comunicările procedurale se efectuează prin e-mail, curier, scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau prin orice alt mijloc care permite dovedirea transmiterii și primirii actului.

7.2. Fiecare parte are obligația de a comunica arbitrului unic o adresă de e-mail și o adresă fizică valabile pentru comunicarea actelor procedurale.

7.3. Actele depuse de o parte trebuie comunicate, în aceeași zi, și celeilalte părți.

7.4. Comunicarea prin e-mail se consideră realizată la data confirmării primirii sau, în lipsa unei confirmări exprese, la data la care expeditorul poate dovedi transmiterea mesajului la adresa comunicată și faptul că mesajul nu a fost returnat ca nelivrabil.

7.5. Dacă o parte își schimbă datele de contact și nu notifică schimbarea în termen de 3 zile lucrătoare, comunicările transmise la datele anterior comunicate se consideră valabil efectuate.

7.6. Actele transmise după ora 16:00 sau într-o zi nelucrătoare se consideră comunicate în prima zi lucrătoare următoare.

7.7. Arbitrul unic poate utiliza un dosar electronic sau o platformă electronică de comunicare, dacă modalitatea permite identificarea actelor și dovedirea transmiterii acestora.

Art. 8. Sesizarea arbitrului unic

8.1. Procedura se declanșează prin depunerea cererii de arbitrare și achitarea integrală a taxei arbitrale.

8.2. Cererea trebuie să cuprindă:

a) identificarea completă a reclamantului și a pârâtului;

b) datele de contact ale părților;

c) convenția arbitrală sau copia clauzei compromisorii;

d) obiectul cererii;

e) valoarea litigiului;

f) prezentarea situației de fapt;

g) temeiurile juridice invocate;

h) probele propuse;

i) concluziile reclamantului;

j) dovada achitării taxei arbitrale;

k) semnătura reclamantului sau a reprezentantului acestuia.

8.3. Cererea și înscrisurile anexate se depun în format electronic sau fizic, la datele de contact publicate pentru procedura arbitrală.

8.4. Cererea se consideră depusă la data la care arbitrul unic primește cererea completă și dovada achitării integrale a taxei arbitrale.

8.5. Dacă cererea este incompletă, arbitrul unic comunică lipsurile constatate în termen de 3 zile lucrătoare de la primire.

8.6. Reclamantul are la dispoziție un termen de 3 zile lucrătoare pentru completarea cererii.

8.7. Dacă reclamantul nu completează cererea în termen, arbitrul unic poate dispune închiderea procedurii fără soluționarea fondului.

8.8. Închiderea procedurii pentru motivul prevăzut la alineatul 8.7 nu atrage restituirea taxei arbitrale.

Art. 9. Verificarea inițială

9.1. În termen de 3 zile lucrătoare de la primirea cererii complete, arbitrul unic verifică:

a) existența convenției arbitrale;

b) competența arbitrală aparentă;

c) valoarea litigiului;

d) îndeplinirea condițiilor procedurii simplificate;

e) existența incompatibilităților;

f) achitarea integrală a taxei arbitrale;

g) datele de contact ale părților.

9.2. Dacă sunt îndeplinite condițiile procedurii simplificate, arbitrul unic emite încheierea de acceptare și dispune comunicarea cererii către pârât.

9.3. Dacă nu sunt îndeplinite condițiile procedurii simplificate, arbitrul unic poate:

a) solicita completarea sau clarificarea cererii;

b) dispune trecerea la procedura normală, dacă sunt îndeplinite condițiile pentru continuarea arbitrajului;

c) închide procedura fără soluționarea fondului.

9.4. În cazul prevăzut la alineatul 9.3 litera c), taxa arbitrală achitată pentru cererea de arbitrare nu se restituie.

Art. 10. Întâmpinarea

10.1. Pârâtul depune întâmpinarea în termen de 10 zile lucrătoare de la comunicarea cererii.

10.2. Întâmpinarea trebuie să cuprindă:

a) poziția pârâtului față de pretențiile reclamantului;

b) excepțiile invocate;

c) apărările în fapt și în drept;

d) probele propuse;

e) eventualele pretenții reconvenționale;

f) concluziile pârâtului;

g) semnătura pârâtului sau a reprezentantului acestuia.

10.3. Excepțiile privind competența tribunalului arbitral, validitatea convenției arbitrale și regularitatea sesizării se invocă, de regulă, prin întâmpinare, cu excepția situațiilor în care legea permite invocarea lor ulterior.

10.4. Dacă pârâtul nu depune întâmpinare în termen, procedura continuă pe baza actelor existente, fără ca lipsa întâmpinării să echivaleze cu recunoașterea pretențiilor reclamantului.

Art. 11. Răspunsul la întâmpinare și ultimul răspuns

11.1. Reclamantul poate depune răspuns la întâmpinare în termen de 5 zile lucrătoare de la comunicarea acesteia.

11.2. Răspunsul reclamantului privește numai apărările, excepțiile și probele invocate prin întâmpinare.

11.3. Pârâtul poate depune un ultim răspuns în termen de 5 zile lucrătoare de la comunicarea răspunsului reclamantului.

11.4. Ultimul răspuns poate privi numai aspectele noi prezentate de reclamant prin răspunsul la întâmpinare.

11.5. Depunerea unor acte sau formularea unor susțineri noi după expirarea termenelor prevăzute în prezentul articol este permisă numai dacă arbitrul unic apreciază că acestea sunt necesare pentru soluționarea corectă a litigiului și că admiterea lor nu afectează dreptul celeilalte părți la apărare.

Art. 12. Administrarea probelor

12.1. Procedura simplificată se bazează, cu prioritate, pe înscrisuri, fără a exclude administrarea interogatoriului părților, a declarațiilor martorilor, a expertizei sau a altor probe relevante și proporționale cu obiectul litigiului.

12.2. Fiecare parte are obligația de a propune și depune probele pe care înțelege să le utilizeze, inclusiv întrebările pentru interogatoriul celeilalte părți, în termenele procedurale aplicabile.

12.3. Arbitrul unic poate solicita explicații scrise, poate dispune interogatoriul unei părți din oficiu și poate solicita înscrisuri suplimentare sau precizări cu privire la obiectul și valoarea litigiului.

12.4. Probele propuse trebuie să fie relevante, utile și proporționale cu obiectul litigiului.

12.5. Proba cu martori poate fi administrată numai dacă arbitrul unic apreciază că este necesară și compatibilă cu procedura simplificată.

12.6. Expertiza poate fi administrată numai dacă obiectivele, durata și complexitatea acesteia permit menținerea procedurii simplificate.

12.7. Probele nerelevante, redundante, tardive sau disproporționate față de obiectul litigiului pot fi respinse prin încheiere motivată.

12.8. Arbitrul unic poate solicita părților explicații suplimentare cu privire la faptele susținute, la probele depuse și la orice împrejurare relevantă pentru soluționarea litigiului.

12.9. Probele administrate de o parte trebuie comunicate celeilalte părți, cu acordarea unui termen rezonabil pentru observații.

12.10. Dacă administrarea unei probe presupune un interval incompatibil cu procedura simplificată, arbitrul unic poate dispune trecerea la procedura normală, în condițiile art. 19.

Art. 13. Proba prin interogatoriul părților

13.1. Interogatoriul constituie probă în procedura simplificată și poate fi administrat cu privire la fapte personale ale părții interogate, relevante pentru soluționarea litigiului.

13.2. Interogatoriul poate fi:

a) propus de reclamant;

b) propus de pârât;

c) dispus din oficiu de arbitrul unic.

13.3. Partea care propune interogatoriul trebuie să depună întrebările odată cu cererea, întâmpinarea, răspunsul la întâmpinare sau, în cazul unor împrejurări apărute ulterior, în termenul stabilit de arbitrul unic.

13.4. Cererea de administrare a interogatoriului trebuie să indice partea care urmează să fie interogată, faptele personale asupra cărora urmează să poarte interogatoriul, relevanța acestor fapte și întrebările propuse.

13.5. Întrebările trebuie să fie clare, concrete, pertinente și să privească fapte personale ale părții interogate.

13.6. Nu pot face obiectul interogatoriului întrebările pur juridice, întrebările care solicită calificarea juridică a unor fapte, întrebările care nu au legătură cu obiectul litigiului și întrebările vădit nerelevante, repetitive, speculative sau vexatorii.

13.7. Nu pot face obiectul interogatoriului întrebările care solicită părții să renunțe la o apărare, la o excepție sau la un drept procedural.

13.8. Arbitrul unic verifică întrebările propuse și decide, prin încheiere, asupra admisibilității probei și a întrebărilor.

13.9. Arbitrul unic poate elimina, reformula sau respinge întrebările care nu îndeplinesc condițiile prevăzute în prezentul regulament.

13.10. Dacă interogatoriul este admis, arbitrul unic stabilește partea care urmează să fie interogată, modalitatea de administrare, data și, după caz, termenul pentru comunicarea răspunsului.

13.11. Ca regulă, interogatoriul se administrează în cadrul termenului de dezbatere, prin adresarea succesivă a întrebărilor admise de arbitrul unic.

13.12. Interogatoriul poate fi administrat oral, prin videoconferință sau în scris, în funcție de natura litigiului și de împrejurările concrete ale cauzei.

13.13. Dacă interogatoriul se administrează în scris, întrebările se comunică părții interogate, care va transmite răspunsul în termenul stabilit de arbitrul unic. Termenul de răspuns nu poate fi, de regulă, mai scurt de 3 zile lucrătoare.

13.14. Dacă interogatoriul se administrează oral, partea interogată răspunde personal, fără să poată citi un proiect de răspuns redactat în prealabil.

13.15. Partea interogată se poate folosi de însemnări numai cu încuviințarea arbitrului unic și numai pentru verificarea unor cifre, date, denumiri sau informații tehnice.

13.16. Dacă partea declară că, pentru a răspunde, trebuie să consulte înscrisuri, registre, evidențe sau dosare, arbitrul unic poate acorda un termen de cel mult 3 zile lucrătoare pentru formularea răspunsului sau poate fixa un nou termen pentru continuarea interogatoriului.

13.17. Dacă partea interogată nu poate participa fizic, arbitrul unic poate administra interogatoriul prin videoconferință sau printr-un alt mijloc de comunicare la distanță care permite identificarea persoanei, adresarea întrebărilor și consemnarea răspunsurilor.

13.18. Dacă interogatoriul este administrat unei persoane juridice, statului sau unei alte entități, răspunsul se formulează în scris, prin reprezentantul legal sau prin persoana autorizată să răspundă în numele acesteia, în condițiile legii.

13.19. Persoana care răspunde la interogatoriu în numele unei persoane juridice trebuie să indice calitatea în care formulează răspunsul și limitele mandatului sau ale împuternicirii sale.

Art. 14. Întrebările formulate de arbitrul unic

14.1. Arbitrul unic poate adresa din proprie inițiativă întrebări oricăreia dintre părți, dacă apreciază că răspunsurile sunt necesare pentru clarificarea unor fapte personale relevante pentru soluționarea litigiului.

14.2. Întrebările formulate de arbitrul unic trebuie să privească fapte concrete, să fie pertinente pentru obiectul litigiului și să fie apte să contribuie la soluționarea cauzei.

14.3. Arbitrul unic nu poate obliga o parte să formuleze aprecieri juridice, să recunoască temeinicia unei pretenții, să renunțe la o apărare sau să răspundă la întrebări care nu privesc fapte personale.

14.4. Dacă arbitrul unic apreciază, înaintea dezbaterii, că interogatoriul propriu este necesar, acesta comunică părții interogate, odată cu citația sau printr-o comunicare procedurală ulterioară, temele și întrebările principale asupra cărora urmează să fie solicitate explicații.

14.5. Comunicarea prealabilă a temelor și întrebărilor principale nu împiedică arbitrul unic să adreseze, în timpul interogatoriului, întrebări suplimentare de clarificare, determinate de răspunsurile părții sau de susținerile celeilalte părți.

14.6. Întrebările suplimentare formulate în timpul interogatoriului trebuie să rămână în legătură directă cu întrebările comunicate, cu răspunsurile date sau cu aspectele dezbătute în cadrul ședinței.

14.7. Dacă arbitrul unic intenționează să adreseze întrebări noi, care privesc o împrejurare distinctă și care nu putea fi anticipată în mod rezonabil din temele comunicate, întrebările se consemnează și se comunică părții interogate, căreia i se acordă un termen rezonabil pentru pregătirea răspunsului.

14.8. Termenul prevăzut la alineatul 14.7 este, de regulă, de cel puțin 3 zile lucrătoare. Dacă natura întrebărilor permite un răspuns imediat, arbitrul unic poate solicita răspunsul în cadrul aceleiași ședințe, după ce informează partea că are dreptul să solicite un termen pentru pregătirea răspunsului.

14.9. Înainte de adresarea întrebărilor, arbitrul unic identifică partea interogată și îi comunică faptul că urmează să fie întrebată cu privire la fapte personale relevante pentru soluționarea litigiului.

14.10. Arbitrul unic adresează întrebările succesiv, câte una pentru fiecare fapt sau împrejurare, și poate solicita părții să răspundă clar, complet și fără divagații.

14.11. Partea interogată răspunde personal. Avocatul sau reprezentantul părții nu poate substitui partea pentru faptele pe care aceasta le-a cunoscut personal, cu excepțiile prevăzute de lege.

14.12. Avocatul sau reprezentantul părții poate formula obiecții cu privire la pertinența, claritatea, legalitatea sau caracterul personal al întrebării, înainte ca partea să răspundă.

14.13. Arbitrul unic soluționează de îndată obiecția și poate reformula, elimina sau menține întrebarea.

14.14. Obiecția și soluția asupra acesteia se consemnează în încheierea de ședință sau în procesul-verbal al interogatoriului.

14.15. Cu încuviințarea arbitrului unic, cealaltă parte poate solicita întrebări suplimentare referitoare la răspunsul dat.

14.16. Arbitrul unic poate respinge întrebările suplimentare care sunt repetitive, irelevante, străine de obiectul interogatoriului sau care urmăresc extinderea nejustificată a dezbaterilor.

14.17. Arbitrul unic poate solicita părții interogate să precizeze, să completeze sau să lămurească un răspuns incomplet, ambiguu ori contradictoriu.

14.18. Dacă răspunsul unei părți indică existența unui înscris, registru, dosar sau a unor evidențe relevante, arbitrul unic poate solicita prezentarea acestora, potrivit regulilor privind administrarea înscrisurilor.

14.19. Întrebările arbitrului unic, răspunsurile părții, obiecțiile formulate și măsurile dispuse se consemnează în încheierea de ședință sau într-un proces-verbal anexat dosarului.

14.20. Arbitrul unic nu poate întemeia hotărârea exclusiv pe o întrebare nouă, necomunicată anterior, la care partea nu a avut posibilitatea efectivă de a răspunde.

Art. 15. Neprezentarea, refuzul de a răspunde și răspunsul evaziv

15.1. Dacă partea interogată, fără motive temeinice, refuză să răspundă la interogatoriu, nu se prezintă la termenul stabilit, nu transmite răspunsul scris în termen sau răspunde în mod vădit evaziv, arbitrul unic consemnează această împrejurare în încheierea de ședință sau în procesul-verbal al interogatoriului.

15.2. În cazul interogatoriului propus de reclamant sau de pârât, arbitrul unic poate considera refuzul, neprezentarea sau lipsa răspunsului ca o mărturisire deplină ori numai ca un început de dovadă în favoarea părții care a propus interogatoriul.

15.3. În cazul în care interogatoriul este propus de pârât, refuzul nejustificat al reclamantului de a răspunde poate fi apreciat în favoarea pârâtului, în limitele faptelor personale care au făcut obiectul întrebărilor.

15.4. În cazul în care interogatoriul este propus de reclamant, refuzul nejustificat al pârâtului de a răspunde poate fi apreciat în favoarea reclamantului, în limitele faptelor personale care au făcut obiectul întrebărilor.

15.5. În cazul interogatoriului dispus din oficiu de arbitrul unic, lipsa răspunsului nu constituie automat o mărturisire deplină în favoarea celeilalte părți.

15.6. În cazul interogatoriului dispus din oficiu, arbitrul unic poate aprecia lipsa răspunsului, refuzul sau răspunsul evaziv împotriva părții interogate, în măsura în care întrebările:

a) privesc fapte personale ale acesteia;

b) sunt relevante pentru soluționarea litigiului;

c) au fost comunicate sau formulate în condiții care au permis părții să înțeleagă obiectul lor;

d) privesc fapte aflate în sfera susținerilor, apărărilor sau probelor părții interogate.

15.7. În situația prevăzută la alineatul 15.6, arbitrul unic poate reține lipsa răspunsului ca element probatoriu nefavorabil părții interogate și poate corobora această conduită cu înscrisurile, declarațiile, prezumțiile și celelalte probe administrate.

15.8. Dacă întrebările formulate din oficiu privesc un fapt pentru a cărui dovedire sarcina probei revine celeilalte părți, lipsa răspunsului nu poate fi folosită pentru a suplini în mod automat lipsa probei principale.

15.9. Lipsa răspunsului nu produce automat efectul unei recunoașteri. Arbitrul unic va motiva în încheiere sau în hotărâre dacă acordă conduitei părții valoarea unei mărturisiri depline, a unui început de dovadă sau a unui simplu element de apreciere.

15.10. Dacă partea dovedește existența unui motiv temeinic pentru neprezentare, refuz sau imposibilitatea de a răspunde, arbitrul unic poate acorda un nou termen, poate solicita un răspuns scris sau poate dispune o altă modalitate de administrare a probei.

15.11. Dacă arbitrul unic formulează întrebări noi, esențiale pentru soluționarea litigiului și care nu puteau fi anticipate în mod rezonabil de partea interogată, aceasta are dreptul la un termen rezonabil pentru formularea răspunsului.

15.12. Refuzul de a răspunde la întrebările arbitrului unic nu poate fi valorificat împotriva părții dacă întrebarea solicită o calificare juridică, o concluzie de drept, o renunțare la o apărare sau recunoașterea temeiniciei pretențiilor celeilalte părți.

15.13. Arbitrul unic va distinge între un răspuns nefavorabil și un refuz efectiv de a răspunde. Un răspuns nefavorabil nu poate fi tratat ca refuz numai pentru motivul că nu susține poziția procesuală a părții.

15.14. Efectele prevăzute în prezentul articol se aplică numai în raport cu faptele și întrebările care au făcut obiectul interogatoriului și nu pot fi extinse automat la alte susțineri ale părții.

Art. 16. Consemnarea interogatoriului

16.1. Întrebările și răspunsurile la interogatoriu se consemnează în forma stabilită de arbitrul unic, prin proces-verbal, încheiere de ședință, înscris distinct sau mijloc electronic care permite conservarea și redarea conținutului.

16.2. În cazul interogatoriului dispus din oficiu, întrebările și răspunsurile se consemnează în încheierea de ședință sau într-un proces-verbal anexat dosarului.

16.3. În cazul interogatoriului propus de una dintre părți, întrebările și răspunsurile se consemnează în înscrisul privind interogatoriul sau în încheierea de ședință, potrivit modalității stabilite de arbitrul unic.

16.4. Partea interogată poate solicita rectificarea consemnării răspunsului imediat după citirea sau comunicarea acesteia.

16.5. Rectificarea se efectuează numai dacă arbitrul unic constată că aceasta reflectă cu exactitate răspunsul dat.

16.6. Refuzul părții interogate sau al celeilalte părți de a semna consemnarea interogatoriului se menționează în cuprinsul acesteia și nu împiedică valorificarea probei.

16.7. În cazul administrării interogatoriului prin videoconferință, arbitrul unic va consemna modalitatea de identificare a părții, data, durata, întrebările adresate și răspunsurile formulate.

Art. 17. Managementul cauzei

17.1. După expirarea termenului pentru depunerea ultimului răspuns, arbitrul unic emite, în termen de 3 zile lucrătoare, o încheiere privind organizarea procedurii.

17.2. Încheierea poate cuprinde:

a) obiectul și limitele litigiului;

b) aspectele de fapt și de drept care urmează să fie analizate;

c) probele admise;

d) probele respinse și motivele respingerii;

e) interogatoriile admise sau dispuse din oficiu;

f) partea sau părțile care urmează să fie interogate;

g) întrebările admise și temele asupra cărora arbitrul unic va solicita explicații;

h) modalitatea de administrare a interogatoriului;

i) data dezbaterii, dacă este cazul;

j) termenul pentru depunerea concluziilor finale;

k) eventualele măsuri privind plata unor cheltuieli suplimentare.

17.3. Arbitrul unic poate solicita părților precizări suplimentare într-un termen de cel mult 3 zile lucrătoare.

17.4. Dacă interogatoriul este dispus din oficiu după emiterea încheierii privind organizarea procedurii, arbitrul unic va comunica părților întrebările principale sau temele interogatoriului și va acorda un termen rezonabil pentru pregătirea răspunsului.

Art. 18. Soluționarea pe baza înscrisurilor

18.1. Dacă litigiul poate fi soluționat exclusiv pe baza înscrisurilor și nu este necesară administrarea interogatoriului oral sau a altor probe orale, arbitrul unic poate dispune soluționarea fără dezbateri orale.

18.2. În acest caz, părțile primesc un termen comun de 5 zile lucrătoare pentru depunerea concluziilor finale.

18.3. Interogatoriul poate fi administrat în scris chiar și în cazul soluționării cauzei pe baza înscrisurilor.

18.4. După expirarea termenului prevăzut la alineatul 18.2 și, după caz, după primirea răspunsurilor la interogatoriu, arbitrul unic declară închise dezbaterile și începe deliberarea.

18.5. Părțile pot solicita soluționarea exclusiv pe baza înscrisurilor, însă decizia finală asupra modalității de soluționare aparține arbitrului unic, cu respectarea dreptului la apărare.

Art. 19. Dezbaterea orală

19.1. Dacă arbitrul unic apreciază că este necesară o dezbatere orală, aceasta se desfășoară, de regulă, într-un singur termen.

19.2. Dezbaterea poate avea loc fizic, prin videoconferință sau prin orice alt mijloc de comunicare acceptat de părți și considerat adecvat de arbitrul unic.

19.3. Părțile sunt citate pentru termenul de dezbatere cu cel puțin 15 zile lucrătoare înainte de data stabilită.

19.4. Citația va indica data, ora, locul sau modalitatea desfășurării dezbaterii, precum și obligația părților de a depune concluziile finale în termenul stabilit.

19.5. Dacă a fost admis sau dispus interogatoriul, acesta se administrează, de regulă, în cadrul termenului de dezbatere, cu respectarea dreptului părții interogate de a cunoaște întrebările admise sau temele asupra cărora urmează să fie solicitate explicații.

19.6. Dacă arbitrul unic formulează în cadrul dezbaterii întrebări noi, esențiale pentru soluționarea litigiului și care nu puteau fi anticipate în mod rezonabil, partea interogată poate solicita un termen pentru formularea răspunsului.

19.7. Lipsa unei părți legal citate nu împiedică desfășurarea procedurii, dacă arbitrul unic constată că partea a avut posibilitatea efectivă de a-și prezenta apărările.

19.8. Amânarea dezbaterii se poate dispune numai pentru motive temeinice și numai dacă este necesară pentru respectarea dreptului la apărare sau pentru soluționarea corectă a litigiului.

19.9. Dacă partea lipsește de la interogatoriu, dar a fost legal citată și nu justifică absența printr-un motiv temeinic, arbitrul unic poate proceda potrivit art. 15.

19.10. Dacă administrarea interogatoriului impune mai mult de un termen de dezbatere sau generează o activitate probatorie incompatibilă cu procedura simplificată, arbitrul unic poate dispune trecerea la procedura normală potrivit art. 22.

Art. 20. Închiderea dezbaterilor și hotărârea arbitrală

20.1. După administrarea probelor și ascultarea părților, arbitrul unic declară închise dezbaterile.

20.2. După închiderea dezbaterilor, părțile nu mai pot depune acte sau formula susțineri noi, cu excepția situației în care arbitrul unic dispune redeschiderea dezbaterilor.

20.3. Hotărârea arbitrală se redactează și se comunică în termen de 10 zile lucrătoare de la închiderea dezbaterilor.

20.4. Dacă litigiul este soluționat exclusiv pe baza înscrisurilor, termenul de 10 zile lucrătoare curge de la expirarea termenului acordat pentru concluzii finale și, după caz, pentru răspunsurile la interogatoriu.

20.5. Hotărârea arbitrală cuprinde cel puțin:

a) identificarea părților;

b) obiectul litigiului;

c) susținerile esențiale ale părților;

d) probele administrate;

e) modul în care au fost apreciate eventualele refuzuri, absențe sau răspunsuri evazive la interogatoriu;

f) motivele soluției;

g) dispozitivul;

h) modul de repartizare a cheltuielilor arbitrale;

i) data și locul pronunțării.

20.6. Hotărârea arbitrală se comunică părților prin mijloacele prevăzute la articolul 7.

Art. 21. Calculul termenelor și durata procedurii

21.1. Toate termenele prevăzute în prezentul regulament se calculează în zile lucrătoare.

21.2. În calcul nu se includ ziua comunicării actului procedural și zilele nelucrătoare.

21.3. Dacă un act procedural este comunicat într-o zi nelucrătoare sau după ora 16:00, comunicarea se consideră efectuată în prima zi lucrătoare următoare.

21.4. Succesiunea procedurală standard este următoarea:

21.5. În cazul soluționării exclusive pe baza înscrisurilor, durata orientativă de la depunerea cererii complete până la comunicarea hotărârii este de aproximativ 44 de zile lucrătoare, fără a include un interogatoriu oral.

21.6. În cazul desfășurării unei dezbateri orale, durata orientativă de la depunerea cererii complete până la comunicarea hotărârii este de aproximativ 57 de zile lucrătoare.

21.7. Duratele prevăzute la alineatele 21.5 și 21.6 nu includ perioadele cauzate de completarea sau regularizarea cererii, comunicarea necorespunzătoare a actelor, neîndeplinirea obligațiilor procedurale, soluționarea cererilor de recuzare, administrarea unor probe suplimentare, neplata cheltuielilor procedurale sau orice alt incident procedural.

21.8. Dacă interogatoriul dispus din oficiu sau la cererea unei părți necesită un termen suplimentar, arbitrul unic poate acorda un termen de cel mult 3 zile lucrătoare pentru răspuns, fără ca aceasta să conducă automat la trecerea la procedura normală.

21.9. Dacă administrarea interogatoriului sau a altor probe impune mai mult de un termen de dezbatere, arbitrul unic va analiza trecerea la procedura normală.

21.10. Termenul convențional al procedurii simplificate este de 60 de zile lucrătoare de la data constituirii tribunalului arbitral, cu respectarea normelor imperative și a eventualelor prelungiri permise de lege.

Art. 22. Trecerea la procedura normală de arbitraj

22.1. Arbitrul unic poate dispune trecerea de la procedura simplificată la procedura normală dacă intervine una dintre următoarele situații:

a) valoarea pretențiilor supuse soluționării depășește 50.000 lei;

b) cererea reconvențională determină depășirea pragului de 50.000 lei;

c) obiectul litigiului este extins prin pretenții noi, intervenția unui terț sau formularea unei cereri complexe;

d) soluționarea litigiului presupune efectuarea unei expertize complexe;

e) este necesară audierea mai multor martori sau experți;

f) este necesară administrarea unor probe care nu pot fi obținute în termenele procedurii simplificate;

g) sunt formulate incidente procedurale complexe;

h) este formulată o cerere de recuzare, suspendare sau declinare a competenței care impune un interval incompatibil cu procedura simplificată;

i) una dintre părți demonstrează că menținerea procedurii simplificate îi afectează în mod concret dreptul la apărare;

j) administrarea interogatoriului sau a altor probe presupune mai mult de un termen de dezbatere;

k) arbitrul unic apreciază motivat că natura sau complexitatea litigiului nu mai permite soluționarea potrivit procedurii simplificate;

l) părțile solicită în scris trecerea la procedura normală.

22.2. Înainte de a dispune trecerea la procedura normală, arbitrul unic comunică părților motivele pentru care apreciază că procedura simplificată nu mai poate continua.

22.3. Părțile pot formula observații în termen de 3 zile lucrătoare de la comunicare.

22.4. Arbitrul unic se pronunță asupra trecerii la procedura normală în termen de 3 zile lucrătoare de la expirarea termenului acordat pentru observații.

22.5. Dacă se dispune trecerea la procedura normală, actele procedurale valabil efectuate rămân valabile, cu excepția cazului în care legea sau natura actului impune refacerea acestuia.

22.6. Trecerea la procedura normală nu afectează convenția arbitrală și nu atrage restituirea taxei arbitrale achitate pentru cererea de procedură simplificată.

22.7. Taxa achitată pentru procedura simplificată nu se impută asupra taxei sau onorariului datorat pentru procedura normală.

22.8. Pentru continuarea procedurii normale, taxa sau avansul aferent acesteia se stabilește și se achită separat.

Art. 23. Unitatea arbitrală și treptele de taxare

23.1. Unitatea arbitrală, denumită „UA”, are valoarea de 1.100 lei.

23.2. Taxa arbitrală se stabilește în funcție de valoarea litigiului, după cum urmează:

23.3. Pentru un litigiu cu valoarea de 50.000 lei, taxa arbitrală este de 4 UA, respectiv 4.400 lei brut.

23.4. Taxele prevăzute în tabel sunt valori brute.

23.5. Din taxa brută se reține la sursă impozitul de 10%, iar suma netă plătită arbitrului unic reprezintă 90% din taxa brută.

23.6. Taxa arbitrală nu include cheltuielile suplimentare necesare pentru administrarea unor probe sau pentru efectuarea unor acte procedurale speciale.

23.7. Taxa arbitrală se stabilește potrivit valorii litigiului la data depunerii cererii.

23.8. Pentru determinarea treptei de taxare se iau în calcul pretenția principală, dobânzile, penalitățile, despăgubirile și celelalte accesorii cuantificate în bani.

Art. 24. Plata taxei arbitrale

24.1. Taxa arbitrală se achită integral de reclamant la momentul depunerii cererii.

24.2. Achitarea integrală a taxei arbitrale reprezintă condiție pentru înregistrarea cererii și pentru efectuarea verificării inițiale.

24.3. În lipsa dovezii achitării integrale a taxei, cererea nu produce efectul sesizării arbitrului unic în cadrul procedurii simplificate până la efectuarea plății integrale.

24.4. Dacă părțile au convenit suportarea taxei în cote egale sau în alte cote, reclamantul achită integral taxa la depunerea cererii, urmând ca repartizarea finală între părți să fie stabilită prin hotărârea arbitrală sau prin acordul părților.

24.5. Repartizarea taxei între părți nu afectează obligația reclamantului de a achita integral taxa la momentul sesizării.

24.6. Arbitrul unic poate solicita separat avansarea cheltuielilor necesare pentru administrarea unor probe sau pentru efectuarea unor acte procedurale.

Art. 25. Caracterul nerestituibil al taxei arbitrale

25.1. Prin depunerea cererii și achitarea taxei arbitrale, reclamantul acceptă în mod expres că taxa este datorată pentru sesizarea arbitrului unic, verificarea inițială a cererii și a convenției arbitrale, activarea procedurii, rezervarea disponibilității arbitrului unic și efectuarea activităților procedurale aferente.

25.2. Taxa arbitrală achitată pentru cererea de procedură simplificată nu se restituie.

25.3. Taxa nu se restituie indiferent de motivul pentru care procedura simplificată:

a) nu este acceptată;

b) nu începe;

c) nu poate fi constituită;

d) nu poate fi continuată;

e) este retrasă;

f) este închisă;

g) este întreruptă;

h) devine imposibilă;

i) este afectată de lipsa unei condiții de admisibilitate;

j) este afectată de lipsa competenței arbitrale;

k) este afectată de lipsa sau nevalabilitatea convenției arbitrale;

l) nu poate continua ca urmare a refuzului arbitrului unic;

m) nu poate continua ca urmare a neplății unei sume de către una dintre părți;

n) încetează ca urmare a înțelegerii dintre părți;

o) trece la procedura normală de arbitraj;

p) nu se finalizează prin pronunțarea unei hotărâri arbitrale.

25.4. Taxa arbitrală nu se compensează, nu se reportează și nu se impută asupra unei taxe datorate ulterior pentru procedura normală.

25.5. Părțile acceptă caracterul forfetar al taxei pentru procedura simplificată și faptul că plata acesteia reprezintă condiția financiară a activării procedurii și a disponibilității arbitrului unic.

25.6. Dispozițiile prezentului articol se aplică în limitele permise de normele legale imperative.

Art. 26. Protecția arbitrului unic cu privire la plata onorariului

26.1. Plata anticipată a taxei arbitrale are rolul de a asigura plata activităților aferente sesizării, activării și desfășurării procedurii simplificate.

26.2. Taxa arbitrală acoperă, în mod forfetar, activitățile arbitrului unic privind:

a) primirea și înregistrarea cererii;

b) verificarea convenției arbitrale;

c) verificarea competenței arbitrale aparente;

d) verificarea condițiilor procedurii simplificate;

e) verificarea incompatibilităților;

f) acceptarea însărcinării;

g) rezervarea disponibilității arbitrului unic;

h) emiterea încheierilor procedurale;

i) comunicarea actelor;

j) analiza apărărilor și probelor;

k) administrarea interogatoriului;

l) desfășurarea dezbaterilor;

m) deliberarea;

n) redactarea hotărârii arbitrale, dacă procedura ajunge în acest stadiu.

26.3. Dacă procedura nu are loc, taxa rămâne datorată potrivit art. 25.

26.4. Dacă procedura devine imposibilă, este întreruptă sau se închide fără pronunțarea unei hotărâri, taxa rămâne datorată potrivit art. 25.

26.5. Dacă procedura trece la procedura normală, taxa aferentă procedurii simplificate rămâne datorată separat, iar pentru procedura normală se stabilește o taxă sau un onorariu distinct.

26.6. Dacă activitatea arbitrului unic este împiedicată din motive imputabile exclusiv acestuia, se aplică dispozițiile legale imperative privind înlocuirea arbitrului, răspunderea acestuia și eventualele regularizări obligatorii.

26.7. Nicio dispoziție a prezentului regulament nu poate fi interpretată ca autorizând plata de două ori a aceleiași activități.

Art. 27. Cheltuieli arbitrale suplimentare

27.1. Cheltuielile suplimentare sunt distincte de taxa arbitrală și pot include cheltuieli pentru expertize, traduceri, deplasări, comunicări, curierat, martori, închirierea spațiului de audiere sau alte acte necesare desfășurării procedurii.

27.2. Cheltuielile suplimentare se avansează de partea obligată prin încheierea arbitrului unic, în termen de 5 zile lucrătoare de la comunicare.

27.3. Dacă suma nu este achitată în termen, arbitrul unic poate:

a) continua procedura fără administrarea probei pentru care era necesară suma;

b) suspenda procedura;

c) dispune trecerea la procedura normală;

d) închide procedura, dacă lipsa plății împiedică soluționarea litigiului.

27.4. Cheltuielile suplimentare se regularizează prin hotărârea arbitrală sau, dacă procedura se închide fără hotărâre, prin încheierea de închidere.

Art. 28. Recuzarea și înlocuirea arbitrului unic

28.1. Arbitrul unic are obligația de a comunica părților orice împrejurare susceptibilă să genereze o îndoială legitimă cu privire la independența sau imparțialitatea sa.

28.2. Cererea de recuzare se formulează în termen de 5 zile lucrătoare de la data la care partea a cunoscut sau trebuia să cunoască motivul de recuzare, cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile.

28.3. Cererea de recuzare nu suspendă automat procedura, cu excepția cazului în care arbitrul unic dispune altfel sau legea prevede în mod imperativ.

28.4. Înlocuirea arbitrului unic se face potrivit convenției arbitrale și dispozițiilor legale aplicabile.

28.5. Înlocuirea arbitrului unic nu atrage restituirea taxei arbitrale achitate pentru procedura simplificată.

Art. 29. Închiderea procedurii fără soluționarea fondului

29.1. Procedura poate fi închisă fără soluționarea fondului în următoarele situații:

a) retragerea cererii;

b) lipsa unei convenții arbitrale valabile;

c) constatarea lipsei competenței arbitrale;

d) neîndeplinirea condițiilor procedurii simplificate;

e) neplata unei sume necesare desfășurării procedurii;

f) necompletarea cererii în termenul stabilit;

g) acordul părților;

h) imposibilitatea obiectivă de continuare a procedurii;

i) refuzul definitiv al arbitrului unic de a accepta însărcinarea, în lipsa desemnării unui alt arbitru;

j) orice altă cauză prevăzută de lege.

29.2. Închiderea procedurii fără soluționarea fondului se dispune prin încheiere motivată, comunicată părților.

29.3. Închiderea procedurii fără hotărâre asupra fondului nu atrage restituirea taxei arbitrale achitate pentru cererea de procedură simplificată, potrivit art. 25.

Art. 30. Confidențialitatea

30.1. Părțile, arbitrul unic și orice persoană implicată în procedură au obligația de a păstra confidențialitatea cu privire la cerere, acte, probe, interogatorii, răspunsuri, dezbateri, deliberări și hotărâre.

30.2. Obligația de confidențialitate nu se aplică în măsura în care divulgarea este impusă de lege sau este necesară pentru executarea ori valorificarea drepturilor rezultate din hotărârea arbitrală.

30.3. Deliberarea arbitrului unic este secretă.

30.4. Arbitrul unic poate adopta măsuri pentru protejarea informațiilor confidențiale și a secretelor comerciale.

Art. 31. Modificarea și actualizarea regulamentului

31.1. Prezentul regulament poate fi modificat sau actualizat prin act publicat în aceeași formă în care a fost publicat regulamentul.

31.2. Modificările privind taxa arbitrală, valoarea UA, termenele procedurale, proba prin interogatoriu sau condițiile procedurii simplificate se aplică cererilor depuse după data intrării în vigoare a modificărilor.

31.3. Pentru fiecare cerere se aplică versiunea regulamentului în vigoare la data depunerii cererii.

31.4. Valoarea UA aplicabilă este valoarea în vigoare la data depunerii cererii.

Art. 32. Dispoziții finale

32.1. Prezentul regulament se completează cu dispozițiile legale aplicabile arbitrajului ad-hoc.

32.2. În cazul unui conflict între prezentul regulament și o normă legală imperativă, norma legală imperativă prevalează.

32.3. În cazul unui conflict între prezentul regulament și convenția arbitrală, prevalează convenția arbitrală în privința consimțământului la arbitraj, a obiectului litigiului, a desemnării arbitrului unic și a sediului arbitrajului.

32.4. În privința regulilor tehnice de derulare a procedurii simplificate, prezentul regulament se aplică în măsura în care nu contravine convenției arbitrale sau normelor legale imperative.

32.5. Dacă o dispoziție a prezentului regulament este declarată nulă, inaplicabilă sau nelegală, celelalte dispoziții rămân valabile.

32.6. Prezentul regulament se interpretează astfel încât să asigure caracterul rapid și simplificat al procedurii, fără afectarea egalității părților, a contradictorialității sau a dreptului la apărare.

32.7. Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării.