De ce am construit așa procedura simplificată de arbitraj ad-hoc
Problema de la care am pornit: litigiul „prea mic” pentru a merita un proces
Există o categorie de dispute pe care sistemul clasic le tratează, inevitabil, disproporționat: facturi neîncasate de câteva mii de lei, penalități contractuale, restituiri, garanții reținute, decontări între firme mici sau între o firmă și un client. Miza este reală pentru părți, dar prea modestă pentru a justifica un dosar care se întinde pe ani, cu termene la câteva luni distanță și cu costuri indirecte care ajung să depășească pretenția însăși.
Pentru exact acest segment am elaborat și publicat, la 7 august 2026, Regulamentul privind procedura simplificată de arbitraj ad-hoc cu arbitru unic, împreună cu o Convenție arbitrală tip care îl activează. Cele două documente formează un pachet: unul propune regulile jocului, celălalt este actul prin care părțile aleg - sau nu - să joace după ele.
Ce urmează este o prezentare a acestor alegeri de redactare, cu trimiterile la articole, astfel încât fiecare afirmație să poată fi verificată în text.
Arhitectura pe două etaje: regulamentul propune, convenția obligă
Prima decizie de construcție a fost separarea strictă a actului meu unilateral de actul de voință al părților.
În practica arbitrală, confuzia dintre cele două este o sursă frecventă de nulități, iar riscul este cu atât mai mare când autorul regulamentului se propune pe sine ca arbitru.
De aceea, Regulamentul afirmă explicit că este o propunere unilaterală de reguli procedurale și că nu constituie, prin el însuși, convenție arbitrală, compromis, clauză compromisorie, contract, mandat arbitral sau act de învestire a tribunalului arbitral (preambul, art. 1.3, art. 32).
El nu produce efecte între părți decât în măsura în care acestea îl acceptă expres, în scris.
Simetric, Convenția arbitrală prevede la art. 12.1–12.3 că este singurul act prin care părțile își exprimă consimțământul la arbitraj și că, prin semnare, ele acceptă Regulamentul și mă desemnează ca arbitru unic - dar sub rezerva acceptării însărcinării de către mine.
Am mers mai departe, tocmai pentru că sunt parte interesată: art. 6.3 spune că autorul Regulamentului nu dobândește calitatea de arbitru într-un litigiu prin simpla publicare sau acceptare a Regulamentului, iar art. 6.4 enumeră cumulativ cele cinci condiții necesare - convenție arbitrală valabilă în scris, identificarea regulamentului prin titlu, cod, versiune și dată, desemnarea mea expresă, acceptarea scrisă a însărcinării și îndeplinirea celorlalte condiții legale.
Tribunalul arbitral se consideră constituit abia la data expedierii comunicării scrise de acceptare (art. 6.7). Art. 6.5 adaugă că acceptarea Regulamentului de către părți nu mă obligă să accept un litigiu concret.
De reținut: o clauză de tipul „litigiile se soluționează conform regulamentului X” nu este suficientă în acest sistem. Trebuie identificate titlul, codul, ediția și data - pentru că regulamentul poate fi modificat, iar art. 31.3 aplică fiecărei cereri versiunea în vigoare la data depunerii.
Un calendar, nu o promisiune
Am considerat că viteza declarată nu valorează nimic dacă nu este descompusă în etape verificabile.
Art. 21.4 conține tabelul succesiunii procedurale standard, pe care orice parte îl poate citi înainte de a semna:
| Etapa | Actul procedural | Durata |
|---|---|---|
| Sesizarea | Depunerea cererii complete și achitarea taxei | Ziua 0 |
| Verificarea inițială | Verificarea cererii, a convenției arbitrale și a condițiilor | 3 zile lucrătoare |
| Acceptarea arbitrului | Acceptarea însărcinării și declarația de independență | În primele 3 zile lucrătoare |
| Comunicarea cererii | Transmiterea cererii către pârât | În ziua emiterii încheierii |
| Întâmpinarea | Depunerea apărărilor pârâtului | 10 zile lucrătoare |
| Răspunsul reclamantului | Răspuns la întâmpinare | 5 zile lucrătoare |
| Ultimul răspuns al pârâtului | Observații asupra aspectelor noi | 5 zile lucrătoare |
| Managementul cauzei | Obiect, probe, interogatorii, calendar | 3 zile lucrătoare |
| Răspunsul la interogatoriul scris | Comunicarea răspunsurilor | minimum 3 zile lucrătoare |
| Concluziile finale | Depunerea ultimelor înscrisuri și concluzii | 5 zile lucrătoare |
| Citarea | Interval între citație și dezbatere | minimum 15 zile lucrătoare |
| Dezbaterea | Audierea părților, interogatoriul oral | o zi lucrătoare |
| Hotărârea | Redactarea și comunicarea hotărârii | 10 zile lucrătoare |
Rezultatul orientativ: aproximativ 44 de zile lucrătoare de la cererea completă până la comunicarea hotărârii, în varianta soluționării exclusiv pe înscrisuri, și aproximativ 57 de zile lucrătoare dacă are loc o dezbatere orală (art. 21.5–21.6).
Termenul convențional al procedurii este de 60 de zile lucrătoare de la constituirea tribunalului arbitral (art. 21.10).
Trebuie spus limpede ce nu sunt aceste cifre.
Art. 21.7 precizează că duratele nu includ perioadele generate de regularizarea cererii, de comunicările necorespunzătoare, de cererile de recuzare, de probe suplimentare sau de alte incidente procedurale. Nu este un termen de garanție, ci un traseu de referință. Am preferat să public un traseu verificabil decât un slogan.
Costul se cunoaște înainte de a începe
A doua decizie a fost **unitatea arbitrală (UA)**, fixată la 1.100 lei (art. 4.6, 23.1), și publicarea integrală a grilei, în funcție de valoarea litigiului la data depunerii cererii:
| Valoarea litigiului | Taxa în UA | Taxa brută | Impozit reținut la sursă (10%) | Suma netă |
|---|---|---|---|---|
| până la 5.000 lei inclusiv | 0,5 UA | 550 lei | 55 lei | 495 lei |
| 5.001–10.000 lei | 1 UA | 1.100 lei | 110 lei | 990 lei |
| 10.001–20.000 lei | 1,5 UA | 1.650 lei | 165 lei | 1.485 lei |
| 20.001–30.000 lei | 2 UA | 2.200 lei | 220 lei | 1.980 lei |
| 30.001–40.000 lei | 3 UA | 3.300 lei | 330 lei | 2.970 lei |
| 40.001–49.999 lei | 3,5 UA | 3.850 lei | 385 lei | 3.465 lei |
| 50.000 lei inclusiv | 4 UA | 4.400 lei | 440 lei | 3.960 lei |
Am publicat valorile brute și nete, împreună cu reținerea la sursă de 10%, pentru ca plătitorul să știe exact ce virează, ce reprezintă suma și ce ajunge la arbitru.
Este onorariul meu și nu am niciun motiv să îl prezint altfel decât este.
Taxa este forfetară și acoperă întregul parcurs - de la înregistrarea cererii și verificarea convenției arbitrale, până la administrarea interogatoriului, dezbateri, deliberare și redactarea hotărârii (art. 26.2 enumeră paisprezece activități). Nu există taxă per termen, per încheiere sau per cerere incidentă.
La pragul maxim, taxa reprezintă sub 9% din valoarea litigiului.
Cheltuielile suplimentare - expertize, traduceri, deplasări, curierat, martori, închirierea spațiului de audiere - sunt explicit separate de taxă (art. 27.1) și se avansează de partea obligată prin încheiere, în 5 zile lucrătoare. Sunt costuri numite, nu costuri ascunse.
O precizare de echitate: plata integrală de către reclamant la sesizare nu prejudecă suportarea finală.
Art. 24.4 din Regulament și art. 7.5 din Convenție prevăd că repartizarea între părți se stabilește prin hotărârea arbitrală.
O comparație pe care nu o voi face: nu susțin că această taxă este, în toate cazurile, mai mică decât taxa judiciară de timbru.
La valori apropiate de pragul maxim poate fi mai mare.
Argumentul de cost pe care îl susțin este altul - caracterul forfetar, previzibilitatea și absența costurilor per termen.
O procedură construită nativ digital
Comunicările se fac prin e-mail, curier, scrisoare recomandată sau orice alt mijloc care permite dovedirea transmiterii și primirii (art. 7.1); se poate utiliza un dosar electronic sau o platformă de comunicare (art. 7.7); dezbaterea poate avea loc fizic, prin videoconferință sau prin alt mijloc acceptat (art. 19.2), iar interogatoriul poate fi administrat oral, prin videoconferință sau în scris (art. 13.12).
Detaliile care contează sunt însă cele de tehnică procedurală, pentru că ele elimină ambiguitatea:
- comunicarea prin e-mail se consideră realizată la confirmarea primirii sau, în lipsa ei, la data la care expeditorul poate dovedi transmiterea și faptul că mesajul nu a fost returnat ca nelivrabil (art. 7.4);
- actele transmise după ora 16:00 sau într-o zi nelucrătoare se consideră comunicate în prima zi lucrătoare următoare (art. 7.6, art. 21.3);
- partea care își schimbă datele de contact și nu notifică în 3 zile lucrătoare riscă să i se considere valabil efectuate comunicările la vechea adresă (art. 7.5);
- toate termenele curg în zile lucrătoare, ziua comunicării nu intră în calcul, iar termenul care expiră într-o zi nelucrătoare se prelungește (art. 4.7–4.9).
Rapiditate fără renunțarea la garanții: cazul interogatoriului
Din cele 32 de articole, **patru** (13–16), însumând peste șaizeci de alineate, sunt dedicate probei prin interogatoriu.
Într-o procedură numită „simplificată”, dezechilibrul este intenționat: simplificarea privește ritmul, nu drepturile.
Iar pentru că într-un arbitraj cu arbitru unic puterea de a întreba este concentrată într-o singură persoană, am considerat necesar să îmi limitez prin text propria marjă de apreciere.
Limitele în favoarea părții interogate:
- nu pot face obiectul interogatoriului întrebările pur juridice, cele care solicită calificarea juridică a unor fapte, cele nerelevante, repetitive, speculative sau vexatorii (art. 13.6);
- nu sunt admise întrebările prin care se cere părții să renunțe la o apărare, la o excepție sau la un drept procedural (art. 13.7);
- avocatul poate formula obiecții privind pertinența, claritatea, legalitatea sau caracterul personal al întrebării înainte ca partea să răspundă, iar obiecția și soluția se consemnează (art. 14.12–14.14);
- când arbitrul intenționează să adreseze întrebări noi, privind o împrejurare distinctă și neanticipabilă rezonabil, acestea se comunică, iar partea primește un termen - de regulă cel puțin 3 zile lucrătoare (art. 14.7–14.8);
- iar regula-cheie, care mă leagă direct: arbitrul nu poate întemeia hotărârea exclusiv pe o întrebare nouă, necomunicată anterior, la care partea nu a avut posibilitatea efectivă de a răspunde (art. 14.20).
La fel de nuanțat este tratat refuzul de a răspunde.
Art. 15 distinge între interogatoriul propus de o parte - unde refuzul poate fi apreciat ca mărturisire deplină sau ca început de dovadă - și cel dispus din oficiu, unde lipsa răspunsului nu constituie automat o mărturisire (art. 15.5).
Art. 15.8 interzice folosirea tăcerii pentru a suplini automat lipsa probei principale acolo unde sarcina probei revine celeilalte părți, iar art. 15.13 impune distincția între un răspuns nefavorabil și un refuz efectiv: un răspuns nu devine refuz doar pentru că nu servește poziției părții care a formulat întrebarea.
Peste toate, art. 15.9 - lipsa răspunsului nu produce automat efectul unei recunoașteri, iar arbitrul trebuie să motiveze ce valoare probatorie îi acordă.
O supapă de siguranță în loc de un pat al lui Procust
Riscul clasic al procedurilor accelerate este ca ele să strivească dosarele care nu se potrivesc tiparului.
Art. 22 prevede trecerea la procedura normală, cu douăsprezece situații enumerate: depășirea pragului de 50.000 lei, inclusiv prin cerere reconvențională; necesitatea unei expertize complexe; audierea mai multor martori sau experți; incidente procedurale complexe; cereri de recuzare care impun un interval incompatibil; situația în care o parte demonstrează concret că menținerea procedurii simplificate îi afectează dreptul la apărare; sau simpla cerere scrisă a părților.
Conversia este ea însăși contradictorie: comunic motivele, părțile pot formula observații în 3 zile lucrătoare, iar decizia se ia în alte 3 zile (art. 22.2–22.4). Actele valabil efectuate rămân valabile (art. 22.5), iar convenția arbitrală nu este afectată (art. 22.6 din Regulament, art. 5.4 din Convenție).
Confidențialitatea
Art. 30 instituie obligația de confidențialitate pentru părți, pentru arbitru și pentru orice persoană implicată, cu privire la cerere, acte, probe, interogatorii, răspunsuri, dezbateri, deliberări și hotărâre.
Deliberarea este secretă.
Excepția este strictă: divulgarea este permisă numai în măsura impusă de lege sau necesară pentru executarea ori valorificarea drepturilor rezultate din hotărâre (art. 30.2).
Identificarea arbitrului și mecanismele împotriva mea
Pentru că regulamentul propune o persoană anume, am tratat identificarea și controlul asupra acestei persoane ca pe o chestiune de disciplină, nu de curtoazie.
Convenția arbitrală impune coroborarea numelui complet, a adresei de corespondență, a adresei de e-mail și a codului regulamentului, iar art. 2.4 rezolvă expres ipoteza omonimiei.
Art. 2.5 prevede că îmi exercit funcția numai după acceptarea scrisă a însărcinării.
Pe latura garanțiilor: art. 28.1 îmi impune obligația de a comunica orice împrejurare susceptibilă să genereze o îndoială legitimă privind independența sau imparțialitatea mea; cererea de recuzare se formulează în 5 zile lucrătoare de la data la care partea a cunoscut sau trebuia să cunoască motivul (art. 28.2).
Art. 8 din Convenție reglementează înlocuirea: acord scris al părților în 5 zile lucrătoare, iar în lipsa acordului, sesizarea instanței competente de la sediul arbitrajului.
Se adaugă principiul Kompetenz-Kompetenz: tribunalul arbitral decide asupra propriei competențe, inclusiv asupra existenței, validității, întinderii și efectelor convenției (art. 3.4 din Convenție).
Ce trebuie citit cu atenție înainte de semnare
Un autor care își prezintă propriul instrument datorează cititorului și punctele care cer atenție.
Le expun aici, așa cum sunt în documente.
Taxa arbitrală nu se restituie.
Art. 25 enumeră șaisprezece ipoteze în care taxa rămâne datorată - inclusiv atunci când procedura nu este acceptată, nu începe, este retrasă, se închide, devine imposibilă, trece la procedura normală sau nu se finalizează printr-o hotărâre.
Justificarea, la art. 25.1 și 25.5, este că taxa remunerează sesizarea, verificarea inițială, activarea procedurii și rezervarea disponibilității arbitrului.
Este, evident, o clauză în favoarea mea.
Art. 25.6 prevede însă limita esențială: dispozițiile se aplică „în limitele permise de normele legale imperative”.
Recomand ca această clauză să fie citită împreună cu legislația privind clauzele abuzive, în special atunci când una dintre părți este consumator - și, dacă vă este necesar, cu asistența unui avocat propriu.
Pragul de 50.000 lei este calculat generos.
La determinarea valorii intră pretenția principală, dobânzile până la data sesizării, penalitățile, despăgubirile și orice alte accesorii cuantificate în bani (art. 5.2, 23.8), iar cererea reconvențională se adaugă (art. 5.5).
Dacă valoarea nu poate fi determinată la sesizare, procedura simplificată nu poate fi acceptată (art. 5.3).
Forma autentică pentru imobile.
Art. 11.5 din Convenție prevede că, în litigiile privind transferul dreptului de proprietate sau constituirea unui alt drept real asupra unui bun imobil, convenția se încheie în formă autentică notarială, sub sancțiunea nulității absolute.
Ierarhia normativă.
În caz de conflict, prevalează norma legală imperativă (art. 32.2 din Regulament, art. 12.5 din Convenție).
Între convenție și regulament, prevalează convenția în privința consimțământului la arbitraj, a obiectului litigiului, a desemnării arbitrului și a sediului arbitrajului (art. 32.3 din Regulament, art. 12.4 din Convenție).
Și, nu în ultimul rând, un avertisment de bun-simț:
un regulament redactat de cel care urmează să judece merită citit cu suspiciune profesională.
Îl public integral tocmai pentru ca această lectură să fie posibilă înainte de semnătură, nu după.
În loc de concluzie: standardizarea ca formă de accesibilitate
Arbitrajul ad-hoc cu arbitru unic nu este o noutate în dreptul român.
Ce am încercat să adaug este de natură inginerească - un regulament cu cod de identificare, ediție și revizie, o unitate de taxare declarată, un tabel al termenelor, o grilă de taxe publicată integral, o convenție-tip care se completează în câteva minute și o regulă de versionare care spune limpede ce ediție se aplică fiecărei cereri (art. 31.3–31.4).
Pentru litigiile mici, unde obstacolul principal nu este dreptul aplicabil, ci incertitudinea privind durata și costul, cred că această standardizare poate face diferența dintre un drept teoretic și un drept exercitabil.
Dacă are dreptate sau nu, o va arăta practica: numărul de convenții semnate, calitatea motivării hotărârilor și felul în care instanțele de drept comun vor privi, în eventualele acțiuni în anulare, un regulament atât de detaliat.
O invitație
Dacă aveți un litigiu evaluabil în bani sub 50.000 de lei și considerați că un traseu de aproximativ două luni, cu un cost cunoscut de la început, v-ar servi mai bine decât alternativele, vă invit să citiți integral Regulamentul și modelul de Convenție arbitrală și, dacă doriți, să îmi scrieți.
Sunt bucuros să răspund la întrebări privind aplicarea regulamentului, inclusiv atunci când răspunsul este că procedura simplificată nu este potrivită pentru cazul dumneavoastră.
O discuție preliminară nu creează nicio obligație pentru niciuna dintre părți: arbitrajul începe doar prin semnarea unei convenții arbitrale, iar eu însumi rămân liber să refuz o însărcinare (art. 6.5).
Invitația se adresează, deopotrivă, juriștilor: observațiile critice pe text - inclusiv cele care semnalează dezechilibre în favoarea arbitrului - sunt binevenite și vor fi luate în considerare la o ediție viitoare a Regulamentului, potrivit art. 31.
Adresă de e-mail pentru procedura simplificată: procedura.simplificata@arbitraj-adhoc.ro